Ravi Zacharias – Eu, Isaac mă căsătoresc cu tine, Rebeca (5)

Îmi amintesc povestea mamei  din vreme când trebuia să se căsătorească. Părinţii ei aranjaseră totul şi data logodnei era stabilită. I se spusese cu cine urma să se căsătorească şi atâta tot. Cu toate acestea, când a venit ziua logodnei şi casa trebuia să freamete de agitaţie, nimic nu părea să se întâmple. Fiecare îşi vedea de treba lui ca într-o zi obişnuită şi nimeni nu sufla nimic despre logodnă. Mama a spus că, pe măsură ce ziua trecea, devenea din ce în ce mai confuză. În cele din urmă, a întrebat pe cineva de ce nu mai avusese loc logodna şi i s-a răspuns  că logodnicul ei murise într-un accident cu câteva săptămâni în urmă. Nimeni nu se deranjeze să o informeze şi pe ea. Iată la ce distanţă fusese ţinută de o decizie atât de importantă. Doar Cerul ştie câtă suferinţă şi câtă tristeţe  provoacă situaţiile în care întregul proces este atât de mecanic încât inima şi sentimentele sunt complet înstrăinate de ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie cea mai intimă dintre toate relaţiile umane.
O altă poveste de felul acesta aparţine părinţilor unui prieten de-al meu, care nu s-au văzut niciodată până în ziua nunţii. De fiecare dată când îl aud povestind despre prima întâlnire din noaptea nunţii, îmi vine cu greu să cred că se poate întâmpla aşa ceva. Când în sfârşit s-a uitat la el în acea noapte, inima soţiei s-a umplut de disperare. Ca să mă exprim cât mai blând, înfăţişarea lui era opusul a ceea ce se aştepta ea. Observându-i chinul, mirele i-a spus că nu îi e datoare cu nimic şi că dacă va voi să nu împartă niciodată aceeaşi cameră cu el, el îi va respecta decizia. În fiecare seară el îşi lua hainele din dormitor şi se culca în altă cameră, fără să se plângă şi asigurându-se că ea se simte confortabil şi în siguranţă. Am înţeles că au trecut luni până când ea s-a hotărât să dea o şansă căsniciei lor şi să doarmă noaptea în aceeaşi cameră cu el. Doar tăria de caracter şi amabilitatea lui au cucerit-o, în cele din urmă.

Carte disponibilă pe Gramma.ro