Saul, David și Goliat – Perspectivă

ElahValleyaerialfromwesttb011606779b harta bataliei david goliat

Nu a trecut mult timp de când a fost uns ca Împărat al lui Israel și David se coboară la porunca tatălui lui să vadă de frații lui ce erau la luptă împotriva filistenilor. Aceștia cu chef de ceartă și scandal s-au adunat la Soco și au tăbărât între Soco și Azeca, la Efes-Damim.

Față în față cu ei, israeliții cu Saul (cică) în frunte s-au așezat în linie de bătaie în valea Terebinților.

Filistenii n-au stat cine știe cât pe gânduri și nici nu s-au pus să facă niscaiva încălziri ci scot arma lor cu cel mai mare calibru pe care o aveau în arsenal: un războinic ce măsura probabil 2.74 metri cu numele Goliat.

Nici acesta nu stă prea mult pe gânduri ci merge undeva la mijlocul distanței dintre tabăra lui și cea israelită și începe să arunce vorbe de ocară asupra evreilor.
-La ce să pierdem timpul degeaba și să moară oameni? spuse Goliat. Mai bine trimiteți un reprezentant al vostru și eu mă voi bate cu el.
-Cine câștigă lupta câștigă totul dacă voi câștigați vom fi robii voștri dar dacă noi câștigăm veți fi voi robii noștri!, spuse namila.

Israeliții tremurau la auzul cuvintelor matahalei și odată cu ei și primul lor Rege, Saul, despre care se spune că era cu un cap mai înalt ca statură fizică decât oricine din Israel.
Se tot codea Saul și se tot gândea cum să o scoată la capăt și să iasă basma curată când deodată apare înaintea lui un obraznic (căci așa îl vedeau frații lui) cu păr bălai și frumos la chip pe numele lui David.

-Ce să fac eu acum? se gândi Împăratul. N-am curaj să merg la bătălie împotriva filisteanului și nici unul din oamenii mei nu sunt mai breji ca mine.
-Va trebui să trimit pe adolescentul ăsta își spuse în sinea lui…ce o fi, o fi… dar mai înainte ce ar fi să văd dacă se teme sau nu!?!

Îi explică Saul cum stă treaba și încercă neconvingător să-l determine să renunțe la luptă dar tânărul nu vroia să audă.
I-au adus o armură, l-au îmbrăcat cu ea dar novicele războinic nu putea să o poarte ci hotărî să o dea jos.
Luă într-o mână un toiag, în alta o praștie și pe umeri o desagă cu câteva pietre și înaintă spre filistean.

O singură lovitură a fost suficientă ca uriașul să cadă. Marele războinic, dotat cu o armură impresionantă, răpus de un păstor de animale dar viitor Rege al Israelului.

Samuel, de departe privea lupta și plângea pe Saul dar glasul lui nu se mai auzea.

Dumnezeu, de sus, veghea…

Câteva decenii mai încolo, al treilea împărat al lui Israel, Solomon, fiul regelui David, spune: nu e nimic nou sub soare…ce a fost, este și va mai fi.

Astăzi nu mai (re)cunoaștem cine este David și cine este Saul. Pe Goliat îl știm sau poate că îl știm. S-ar putea să fie răul din noi ce cere să fie ucis.
Pe Dumnezeu spunem că îl știm dar mă întreb uneori dacă e adevărat asta și nu ne mințim singuri. Samuel de mult nu se mai aude și asta pentru că sunt prea mulți falși samueli ce acoperă vocea reală, vocea autorizată. Și Samuel plânge…plânge chiar și pe Saul sperând totuși țuțește că cioranul va face măcar la apusul vieții pace cu Divinitatea.
Nici israeliții nu se mai cunosc de filisteni…parcă ăștia s-au amestecat și așteaptă împreună ca două galerii englezești de fotbal să vadă deznodământul. Oare la final își vor da mâna și se vor îmbrățișa amical?

Epigonul de mine are un vis himeric cu caracter utopic. Dați-mi câteva palme să mă trezesc din visare poate realitatea postumă visului nu e atât de cruntă pe cât cea din vis.

Sau este?

Sursa fotografiei: todohr.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s